Săptămâna 3 – ¿Hablas español?

…sau viața ca o telenovelă

Titlul ar putea să vă inducă în eroare (sau în oroare dacă ne exprimăm în limbajul zilnic al corporatistului ce vede orori oglindindu-se pe monitor), dar nu vă lăsați păcăliți. Ceea ce spun este că spaniola și telenovelele au atâtea în comun pe cât are și viața mea cu telenovelele. Așa că îmi pare cât se poate de natural să mă fi apucat la un moment dat să studiez limba lui Julio Iglesias, a lui Picasso, a lui Dali…deși cei doi din urmă la cât pictau de special, trebuie să fi avut și un limbaj pe măsura imaginației. Deci reformulez și vă mărturisesc că m-am apucat de studiat limba lui Miguel de Cervantes, domnia sa fiind un scriitor de seamă, deci mânuiește cuvintele cu mare grație.

Tot atâtea milioane plus încă una

O dată cu noul început (nu că începutul ar mai putea fi și vechi), am aflat și o suită de curiozități despre spaniolă. Cum ar fi că este cea de-a doua cea mai vorbită limbă din lume după chineza, anume de 495 de milioane de oameni. Fac acum o actualizare pentru că în curând va fi vorbită de 495.000.001.

Hop Hop…Sunt un iepuraș prieten cu un șoricel

Știu că această limbă nu înseamnă nici pe departe doar Spania, dar marea majoritate a curiozităților din acest articol este despre țara din peninsula Iberică. Dacă ar fi să începem cu etimologia cuvântului, numele acestei țări provine din I-Shpania din feniciană și înseamnă Coastă de iepuri. Se pare că în regiunea Andaluzia se gasesc iepuri din belșug.

Dar cum să înveți o limbă străină fără să știi despre vorbitorii săi nativi? Și nu mă îndepartez de lumea animalelor, că am mai descoperit ceva deosebit: pe copilașii din Spania nu îi vizitează Zâna Măseluță, ci un șoricel simpatic, Ratoncito Perez. Mă întreb, totuși, de ce nu vine Zânul Iepuraș sau Iepurașul de Paște.

Romantici și pupăcioși

Spaniolii sunt niște romantici. De Sfântul Gheorghe, care e tot pe 23 aprilie ca și la noi, los caballeros le fac cadouri cărți și trandafiri iubitelor. Din câte știu, la fel fac și japonezii de Ziua Îndrăgostiților.

Romantici, dar și pupăcioși! Să nu uităm că te pupă de fiecare dată când te văd, iar dacă nu-ți stă-n fire să fii lipicios, de fiecare dată ești la fel de uimit.

Fiesta și… siesta!

Dacă nici spaniolilor nu le plac petrecerile, atunci cui oare? Au o mulțime de fiestas de-a lungul anului, zile libere de la stat, zile de carnaval și de băut Sangria care paralizează traficul, blochează business-ul și-și trăiesc oamenii viața în continuă sărbătoare.

Micul dejun nu este pe lista lor de preferințe, însă am constatat că au un respect deosebit pentru masa de prânz. Mănâncă la 14:00, după care fuguța acasă și-și fac siesta. Până la 16:00 nu se întorc la serviciu. Nu se face digestia fără fiesta!

A nu se crede că nu îmi sunt dragi spaniolii. I-aș vizita cu mare drag de câte ori aș putea. Până acum am văzut o fărâmă din Barcelona într-un week-end prelungit. Îmi pare de departe cel mai frumos oraș din Europa și spun asta în ciuda faptului că marea mea iubire rămâne Parisul. Are mare, are soare, are munte, are culoare, numele nerecunoscut al Spaniei trebuie să fie Arta, căci peste tot respiri așa ceva. Are de toate, dar vă povestesc alta dată despre ce poți vedea mergând la pas prin Barça.

¡Hasta luego!