“Oare când am trecut de la a te trezi cu “cea mai frumoasă femeie din viața ta” la “trezește-te că e ora doișpe”? “Ai hrănit animalele și copiii, femeie? Mi-e foame!”

“Când ai încetat să mai crezi în noi? Dacă azi sunt gunoaiele lăsate de amintirile tale extraconjugale, mâine alte fantasme și tot așa. Aș vrea să țin pasul, dar iată că e foarte greu.
Unde e lumea fără capăt a promisiunilor tale? Se termină fix la poarta casei noastre visele mele. Te-am urmat mereu, nu fii nedrept!…până la capătul lumii și lumea nu are capăt…îmi spuneai”
…așa se întreabă ea și suspină încet, cât să nu o doară. Dar nu rănile sufletului o dor de data aceasta, ci loviturile de pe corp. O palmă trecută cu vederea ieri este o invitație pentru următoarele și uimirea și întrebări precum “De ce?” nu fac sa șteargă șocul. Apoi a doua oară, apoi încă o dată și intri în jocul blestemat și juri că ai să pleci mâine și nu știi unde, și el joacă rolul tatălui perfect și al soțului ideal atât de bine, încât ajungi să te întrebi dacă nu este totuși vina ta.

El bea prea mult – vina mea!
Copiii plâng – vina ta!
Mâncarea nu se face singură – vina ta!

Trezește-te la realitate! NU este vina ta!

Nu pot să închid ochii, ce povestesc i se întamplă în fiecare zi unui ființe ca mine și ca tine.
Nu există “De ce?” sau “Pentru că”. Și nu vă așteptați să vă spun vreo istorioară cu happy end…doar ne-am privit în ochii inimii și a izbutit să mărturisească: “Am nevoie de ajutor!” Ochii ei au plâns de s-a stins sclipirea din ei și nu vede scăparea.

Am ascultat și am rămas înmărmurită și mi-am revenit și am scormonit internetul și am găsit toate aceste locuri unde există speranță și oameni pregatiți să ajute. Poți face la fel. Spune NU de la prima palmă!